[vc_row][vc_column][vc_column_text]

În luna august 2025 am realizat un focus group pentru a înțelege cum îi influențează pe tinerii voluntari RHA participarea la proiectele Erasmus+, pentru a descoperi care sunt nevoile lor și cum putem găsi soluții să le satisfacem prin proiectele pe care dorim să le scriem și să le implementăm. Pentru a culege datele într-un mod cât mai eficient, i-am grupat pe comunități și am realizat patru focus groupuri. Comunitățile din care adolescenții provin sunt Buzău, Călărași și Caracal. Tinerii din Călărași au fost împărțiti în două grupe pentru ca la fiecare interviu să participe un număr egal de adolescenți. Ghidul de interviu a fost realizat pe trei secțiuni pentru a ne asigura că ne vom atinge obiectivele, mai exact să aflăm ce efect are participarea în proiecte asupra voluntarilor și cum putem să implementăm proiecte prin care să-și dezvolte skilluri care să-i ajute când vor intra în câmpul muncii. De asemenea, ne-am dorit să aflăm dacă tinerii reușesc să acumuleze mai ușor informații prin metode de educație non formală sau prin cea formală. Cele trei secțiuni din care este format ghidul de interviu sunt: : cunoștințe dobândite în urmaproiectelor Erasmus+, experiențele în proiectele Erasmus+ și nevoile tinerilor și modalități de a le satisface.

Am analizat răspunsurile la focus group comparând toate cele trei comunități și am descoperit că voluntarii care participă la proiectele organizate de RHA au experiențe comune în proiecte, au același nevoi și au dobândit în proporție de 90% aceleași compentențe deoarece au participat la proiecte cu tematici asemănătoare. Din acest motiv, rezultatele vor fi analizate pentru pentru toate cele trei comunități deoarece răspunsurile lor sunt aproape identice.

Focus groupul nostru a început cu întrebarea: ,,Care este nr. aproximativ de proiecte Erasmus+ la care ați participat  și care a fost tipul lor (mobilități, schimburi de tineret, cursuri de formare etc.)?” pentru a descoperi cu ce format de proiect suntvoluntarii familiarizați. Adolescenții din cele trei comunități au participat în proporție de 100% la schimburi de tinere, proiecte de participare și cursuri de formare. Cele treitematici principale ale proiectelor în care tinerii s-au implicat au fost: alfabetizare media, incluziune socială și diversitate și mediu.

Principalele motive pentru care voluntarii au dorit să facă parte din proiectele Erasmus+ au fost oportunitatea de a călători, de a cunoaște oameni și culturi noi și faptul că informațiile sunt transmise într-o manieră non formală.

Tinerii au afirmat că în urma proiectelor și-au dezvoltat toate cele 8 competențe pe care le atestă certificatul YouthPass. În plus, ne-au povesit că și-au învins teama de a vorbi în public și că acum le este mai ușor să comunice cu persoane pe care de abia le-au întâlnit.

La întrebarea ,,Există lucruri pe care le știți acum și nu le-ați fi învățat în sistemul formal de educație?” adolescenții au zis că sunt recunoscători că au învățat să folosească platforma ,,Canva” pentru că nu-i ajută doar la activitățile din proiecte, ci și la temele pecare le au de făcut la școală. De altfel, că au înțeles procesul decizonal la nivel national șiEuropean i-a ajutat să fie mult mai ancorați în realitate, după spusele lor și suntnemulțumiți că la școală nu se abordează subiecte de acest tip. Informațiile pe care le au despre alfabetizare media le-au dobândit integral în cadrul proiectelor Erasmus+. Acesteai-au ajutat să filtreze informațiile la care au acces în mediul online și au descoperit că fact checking ul reprezintă o metodă bună de a diferenția știrile reale de cele false.

Tinerii au precizat că ei consideră educația non formală o metodă mai eficientă de învățare decât cea formală ,,prin instrumentele non formale pui în practică ceea ce înveți, este atractivă interacțiunea din cadrul activităților, faptul că se bazează pe lucratul în echipă, că poți lucra pe baza propriilor idei. La școală se predau lucuri învechite, care nu te pregătesc de piața muncii. Educația non formală îți pune creativitatea la lucru, îți oferă uneltele, te învață să le folosești, dar tu le pui în practică.”  Un alt motiv pentru care preferă educația non formală este ,,Școala construește o anxietate socială, nu există focus pe grup sau pe individ, sunt prezentate doar informații, se pune accentul pe teorii și învățare doar pentru o notă, nu pentru a te dezvolta.”

Voluntarii sunt mulțumiți de competențele și abilitățile pe care le-au deprins înurma proiectelor deoarece îi ajută la școală, în viața de zi cu zi și au reușit să descoperece le place și la ce sunt buni pentru a se orienta spre un anumit domeniu de studiu la facultate.

La întrebarea ,,Există o abilitate sau o cunoștință dobândită în urma proiectelorcare v-a influențat decizii importante?” tinerii au zis că în aceste subiecte au fost influențați : ,,Deciziile politice, cele despre carieră, cele emoționale deoarece în proiectesunt prioritizate emoțiile participanților, înțelegerea lor și că există empatie întrepersoanele din proiect și decizii digitale, adică am învățat despre folosirea constructiva a internetului.”

Cea de a doua temă pe care am abordat-o în cadrul focus grupurilor din cele 3 comunități: Călărași, Buzău și Caracal se referă la experiențele pe care le-au avutvolunatarii în cadrul proiectelor Erasmus+, mai exact cum se corelează participarea la proiecte cu nevoile pe care le au și satisfacerea acestora.

Am sesizat, că răspunsurile au fost asemenătoare indiferent de comunitatea din care făceau parte voluntarii, astfel am aflat că, majoritatea participanților nu știau exact la ce să se aștepte deoarece nu în comunitățile lor nu se regăsesc multe inforamții despreproiectele Erasmus+. Din acest motiv, se așteptau ca formatul proiectelor de participareErasmus+ și procesul de învățare prin care vor trece să fie asemănător cu sistemun de învățământ din România. Se așteptau la un mediu strict și selectiv, deoarece majoritateapersoanelor care erau alese să participe la proiecte erau alese de către profesori, lucrucare i-a descurajat de multe ori. O singură voluntară a avut așteptări mari de la acesteproiecte deoarece a avut acces la multe informații despre ele, care i-au fost transmise de la sora ei mai mare care a lucrat în domeniu. După participarea la primul proiectmajoritatea voluntarilor au ajuns la concluzia că proiectele sunt fix contrariul așteptărilorpe care le aveau, mediul este unul prietenos și incluziv, facilitatorii sunt mai înțelegătoridecât profesorii din licee și în final ajungi să te simți ca între prieteni.

Pentru a putea identifica nevole voluntarilor am adresat o intrebare despre cel maimemorabil moment trăit intr-un proiect Erasmus. Astfel am aflat că, pentru uniiparticipanți participanților a fost foarte importantă interacțiunea cu facilitatorii, spreexemplu: „un moment memorabil a fost prima interacțiune prietenoasă cu Dora”; „ …când am stat la masă cu coordonatoarea”. Pentru alți participanți momente memorabiletrăite în proiectele Erasmus au fost sesiunile de reflecție și  momentul în care au realizatcă se simt ascultați. Cele două sunt strâns conectate între ele deoarece prin intermediulsesiunilor de reflecție facilitatorii cată să primească și feedback din partea participanțilorpentru a putea adapta conținutul activităților la nevoile participanților. Astfel am realizatcă momentele memorabile din cadrul proiectelor Erasmus+ se bazează mai ales pecrearea unui spațiu în care participanții să se simtă în siguranță și ascultați, acest lucrudepnde în măsură foarte marea și de metodele, activitățile și interacțiunile care au loc cu facilitatorii care sunt diferite față de interacțiunile pe care le au profesorii din sistemulformal de invățământ.

Am încercat să identificăm dificultățile pe care le întâmpină voluntarii în cadrulproiectelor pentru a ne gândi la metode prin care să îi ajutăm să le gestioneze în viitor. De cele mai multe ori aceștia au menționat: bariera de limbă care este în strânsă legătură cu interacțiunea cu persoanele străine, munca în echipă care este legată de înțelegereadinamicii grupului, partea de public speaking și gestionarea diferențelor culturale.

Am descoperit de asemenea, faptul că toți voluntarii consideră educația non formală mai utilă decât educația formală. Aceste lucurui de datorează în primul rândcreării unui grup în care toată lumea să se simtă confortabilă, acest lucru este realizabil înprimu rând cu ajutorul facilitaotrului care coordonează grupul și activitățile în așa felîncât să includă toți participanții. Un alt motiv pentru care voluntarii consideră educația non–formală mai utilă decât pe cea formală este faptul că se simt ascultați și simt căpărerile și nevoile pe care le exprimă sunt luate în considerare.

În proporție de 50% dintre voluntari, și-au descopperit noi pasiuni și subiecte de interes prin intermediul participării la proiecte Erasmus+, cum ar fi: interesul pentrujurnalism, practici ecologice în modă, implicare civică și voluntariate, facilitare, screre de proiecte. Cu ajutorul acestor descoperiri despre ei înșiși au realizat ce carieră își doresc săurmeze pe viitor ,,Mi-am dat seama că pot face ceva cu pasiunea mea pentru artă”; „as vrea sa fiu profa, dar am realizat ca vreau sa facilitez”. Voluntarii au avut de asemeneaocazia să se interesese de facultăți care se axează pe domeniile lor de interes: „ proiectulTPCM m-a ajutat în alegerea facultății”, „am descoperit pentru facultate domeniul de publicitate”

Astfel în cea de a doua secțiune a focus grupului am aflat nevoile care le suntsatisfăcute voluntarilor prin proiectele Eramus+, cea mai proeminentă fiind nevoia de a fi ascultaț și înțeleși. Am aflat de asemenea importanța pe care o acordă voluntariifacilitatorilor atuci când vine vorba de crearea unui spațiu sigur și transimtereainformației. Totodată am descoperit impactul pe care îl au proiectele erasmus asupraparticipanților și asupra descoperirii propriei persoane, intereselor și opțiunulor de cariereprofesionale de viitor.

A treia secțiune conține întrebări despre nevoile tinerilor și modalități de a le satisface. Tinerii simt că nu sunt ascultați și înțeleși de către profesori, ceea ce-i face să creadă ca părerilor lor nu sunt relevante. Și-ar dori să existe un consilier în școală care chiar să-și dea interesul pentru a-i ajuta să-și îmbunătățească starea mentală și care să-i învețe cum  gestioneze presiunea care se pune pe aceștia de a avea note cât mai mari ,,să nu mai simt că orice greșeală făcută este o tragedie”, ,,e prea mult accentul pus pe note”, ,,e o problemă și goana după note”. Voluntarii simt că le lipsește în viața de zi cu zi un spațiu sigur, unde să poate să se dezvolte, iar proiectele Erasmus+ le oferă acest spațiu și de aceea se simt atât de confortabil când participă la ele.

La întrebarea: ,,Simțiți că sistemul educațional răspunde nevoilor voastre reale? Ce lipsește? Tinerii au afirmat că: ,, lipsesc ore care chiar te ajuta în viitor, nu ne  ajută să ne dăm seama ce vrem sa facem pe viitor , prea mult tocit, nu ni se dezvoltă creativitatea , le lipsește profesorilor inteligența emotională, conținutul efectiv al materiilor nu este atractiv.”.

Acestea sunt temele principale care-i interesează pe tineri: politica, încălzirea globală, media literacy, sănătatea mintală, marketing, carieră, artă și modul de utilizare al AI. Voluntarii își doresc să scriem și să implementăm proiecte pentru a învâța mai multe despre aceste subiecte.

Adolescenții susțin că adulții și decidenții nu reușesc să comunice eficient cu ei deoarece nu doresc cu adevărat să le înțeleagă punctul de vedere ,,ei nu înțeleg faptul că vrem să facem ce ne place, să nu mai fim stresați, iar decidenții și adulții fiind mai în vârstă cred că avem nevoie de ce aveau ei când erau tineri, ceea ce nu este adevărat.” , ,,sunt alte interese decât schimbarea în bine a sistemului”. Acestea sunt părerile tinerilor despre modul cum funcționează interacțiunile dintre ei și adulți, respectiv decidenți.

Tinerii sunt nemulțumiți de educația formală deoarece nu-și dezvoltă pe perioada studiilor abilități care să-i ajute să se descurce în viața cotidiană, nici în cea profesională și trăiesc cu frica că nu vor reuși să se descurce în viața de adult. De asemenea, nu învață mai multe despre subiectele care-i interesează ,, este un șoc când realizăm că lumea se axează pe bani dacă și nu-ți ajung este greu să supraviețuiești, ar trebui să fie o prioritate să ajutăm copiii nevoiași, incluziunea socială ne interesează și nu discutăm despre metode practice ca ea chiar să existe, vrem să discutăm despre cauzele care au produs aceste inegalități între oameni, în ce constă activismul și ce reprezintă”.

Următoarea întrebare a avut rolul de a ne ajut să aflăm cum își imagineazăvoluntarii posibile varienate de activități și modalități prin care să fie abordate temele pecare aceștia le consideră importante, însă abordate insuficient. Astfel am aflat că unadntre cele mai menționate răspunsuri aa fost implicarea tinerilor în mai multe activități, lucru care este din nou, strâns legat de nevoia tinerilor de a fi ascultați și înțeleși, aceștiaar fi dispuși să participe la promovarea și pblicarea importanței acestor teme publiculuilarg. O altă dorință a tinerilor este abordarea acestor teme într-un mod mai serios înmassmedia, mai ales prin intermediul știrilor sau campaniilor pentru a-și face nevoileauzite și eventual abordarea acestor subiecte în școli. Pentru a realiza aceste lucrurivoluntarii consideră că ar trebui să se producă modificări în ceea ce priveștereprezentarea tinerilor în sistemul politic actual și apoi modalitatea de abordare cu privirela aceste teme, deoarece mulți considderă că în sistemul de învățământ actual abordareaeste una învechită, care nu le stârnește interesul. Aceștia menționează fatpul că se simtfrustrați „toți ne zic că suntem viitorul, dar nimeni nu ne ia nevoile în considerare”, din acest motiv consideră că schimbarea trebuie să vină din abele părți, atât din parteatinerilor cât și din partea adulților ( profesori, părinți, guvern, ONG-uri) care să îi implicepe tineri în schimbul de păreri și opinii.

Concluzia acestui focus grup reflecă faptul că tinerii din cele trei comunități simtcă nu sunt ascultați în deajuns de către adulți, fie că aceștia sunt părinții lor, profesorii saudecidenții. Astfel, am descoperit faptul că cea mai mare dorință a voluntarilor este ca părerile și lucrurile pe care aceștia le consideră necesare să fie luate în considerare de către adulții din viețile lor fie că aceștia sunt decidenți sau nu.  

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]